Precizări despre dreptul la replică al avocatei USR-Manolescu, publicat în „Cotidianul”

Precizări despre dreptul la replică al avocatei USR-Manolescu, publicat în „Cotidianul”

1 186

Foarte instructiv este dreptul la replică al avocatei USR-Manolescu, publicat în „Cotidianul” din 30 aprilie 2017, în special pentru paragraful:

„Uniunea Scriitorilor nu este o asociație între particulari, deoarece este înființată printr-un act de putere publică și nu printr-un contract de asociere și urmărește un interes public.”
s-o luăm metodic:
1. dacă US nu este o asociație între particulari, nu putem deduce decît că este o asociere de persoane juridice (că alte persoane decît fizice și juridice nu există);
2. cum scriitorii nu sînt persoane juridice, sînt obligat să înțeleg că nu la scriitori se referă d-na avocată;
3. nu-mi rămîne decît să cred că se referă la asociațiile din teritoriu - ceea ce este, flagrant, eronat, nu numai pentru că statutul US le retrogradează la rang de filiale, cît, mai ales, pentru că filialele nu au și n-au avut niciodată personalitate juridică, adică le lipsește tocmai calitatea pe care d-na avocat o invocă drept argument;
4. este evident că US nu s-a înființat printr-un act de asociere al unor persoane fizice, cum pretinde d-na avocat, căci asta ar fi presupus ca asociațiile din teritoriu, constituite ca persoane juridice, să decidă că se asociază și nasc US; or procesul a fost taman invers - US, mărindu-și numărul de membri, și-a descentralizat parțial activitățile, înființînd filiale pe care le-a numit asociații, fără însă a le acorda și necesara personalitate juridică;
5. în cazul ăsta, sigur că US nu poate fi continuatoare a Societății Scriitorilor, pentru că aceea se înființase ca asociere de persoane fizice;
6. sigur că avem de a face cu un act de putere publică, cîtă vreme Decretul din 1949 legiferează menționata continuitate; ba chiar un act abuziv de putere, similar naționalizării, de pildă, căci ia proprietatea unor persoane fizice și o trece în proprietatea unei persoane juridice (proces identic cu transformarea unei „întovărășiri” agricole de prin anii 50 în GAS și apoi CAP);
7. mai avan, actul de putere publică se traduce, de fapt, prin obligarea scriitorilor să facă parte din US, ceea ce intră în contradicție cu dreptul elementar de asociere garantat pînă și de Constituția RPR, respectiv RSR, la care face referire d-na avocată; consecințele se văd și-n zilele noastre - statul nu te recunoaște drept scriitor decît dacă faci parte din organizația oficială (noroc că publicul nu ține seamă de pretențiile normative ale statului!);
8. și, pentru că nu era destul, apare sintagma „interes public”, căreia d-na avocat ar trebui să-i asocieze un înțeles, dacă se poate conform contextului politico-social la care face referință; căci, la vreme cu pricina, interesul public era controlul asupra libertății de creație, așa cum, de altfel, rezultă din toate documentele de partid și de stat ale perioadei respective, ce menționează explicit și invariabil uniunile „de creație”, niciodată „de creatori” (valabil pentru toate categoriile: scriitori, artiști plastici, compozitori/muzicieni, cineaști, fotografi);
9. în concluzie, în paragraful cu pricina, d-na avocat a avut bunăvoința să condenseze întreaga ideologie a US-Manolescu, ca să nu-și mai închipuie cineva că ar exista vreo speranță de reformă în actuala formulă păstorită de echipa d-lui Manolescu.

DINU ADAM